Tudor Chirila - Scrisoare catre liceeni
scrisoare catre liceeni
Intalnirea fericita cu domnul profesor de matematica in primul an de liceu (1989-1990) avea sa insemne foarte mult pentru mine. Absolvise de putin timp facultatea de matematica si simteam prin tot ce facea dorinta sa de a raspandi cunoastere. Pasiunea sa pentru informatica capatata in tipul facultatii i-a dat impulsul de a sustine ideea crearii de la zero a unui cerc de informatica in cadrul liceului.
Stiu doar ca intr-o zi la ora de matematica am fost intrebati daca dorim sa ne inscriem la acest cerc. M-am inscris fara nici cea mai vaga idee despre ce sansa ni se oferea. Un univers fascinant s-a deschis atunci in fata noastra, iar domnul profesor ne-a ajutat rabdator sa facem primii pasi.
Imi amintesc ca petreceam ore bune in afara programului scolar alaturi de domnul profesor, deslusind cu colegii de la cerc (”trupa de şoc” cum ni se spunea) notiuni teoretice precum constante, variabile, operatori matematici si logici, blocuri de decizie, algoritmi, scheme logice, coduri sursa etc. Curios este ca desi s-a petrecut cu mult timp in urma notiunile sunt mai proaspete in minte decat cele de la facultate.
A urmat apoi descoperirea tainelor microcalculatorului personal de productie romaneasca TIM-S si invatarea limbajului de programare BASIC.
Detalii despre acest model aflati aici http://ro.wikipedia.org/wiki/TIM-S
De atunci gandul ne statea numai la cercul de informatica si la ce proiecte sa punem in practica la urmatoarea intalnire. Pe vremea aceea nu exista documentatie despre programare in BASIC ca in prezent, asa ca ne-am multumit cu manualul de utilizare pe care l-am stors de continut.
Au existat si participari timide la olimpiada de informatica - faza judeteana, dar, chiar daca nu ne-am intors cu trofee, ceea ce am castigat a fost experienta participarii la un astfel de concurs.
Munca domnului profesor dadea acum roade; vedeam utilitatea programelor de calculator in tot ce ne inconjura si imediat treceam la realizarea acestora; realizam programe care rulau teste grila de evaluare pentru anumite domenii, calculau nota si dadeau sfaturi celui evaluat (unele chiar in spirit de gluma). Ne amuzam forte mult pe seama colegilor din clasele mai mari care erau evaluati astfel si care credeau ca sfatul pe care il primeau la sfarsit era conceput doar de calculator. In acest fel ii puteam ridiculiza fara sa ne riscam pielea. Dar si atunci cand au aflat adevarul au reactionat pozitiv, dorind sa cunoasca cum se poate realiza asa ceva.
Intr-una din sedintele de la cercul de informatica imi statea gandul la o aplicatie care sa ne bine dispuna. Cred ca aveam deja doua calculatoare la cerc si lucram la ele alternativ: doi colegi concepeau pe ciorna instructiunile programului personal si ceilalti doi introduceau si rulau programele anterior concepute. Aveam acum toate cunostintele necesare despre structuri reptetitive, alternative, comenzi pentru definirea simbolurilor grafice, despre generarea aleatorie a numerelor.
Am definit un simbol grafic (initial am folosit litera Y) ca o cupa asezata pe o banda rulanta care putea fi mutata manual cu tastele <- -> . Aleator din parte de sus a ecranului cadeau din diferite locuri $$ care trebuiau prinsi. Odata prinsi in cupa, acestia erau contorizati si cresteau punctajul obtinut. Cei care cadeau in josul ecranului determinau marirea vitezei cu care urmatorii $$ urmau sa cada, si asta complica lucrurile. Era si un timp limita de joc, scopul era acela de a aduna cat mai multi $$. Nu a fost ceva deosebit dar pentru mine a insemnat mult, mai ales ca si domnul profesor a fost placut surprins.
Un alt coleg a creat un cowboy virtual care tragea in tinte ce apareau si dispareau. Trebuia indemanare; tintele apareau pentru cateva secunde in dreapta ecranului iar cu tastele “sus” “jos” deplasam cowboy-ul stilizat sub foram unui patrat, pe verticala, in stinga ecranului. Tasta definita pentru “Trage” trimitea un “-” exact pe directia cowboyului care, daca era aliniat cu tinta si aceasta nu disparea, primea punctajul pentru doborarea tintei. A fost foarte motivanta aceasta experienta. Glumeam pe atunci ca vom deveni programatori de jocuri si ne vom imbogati.
Chiar daca nu am ajuns sa programam jocuri, in profesia economica avem usurinta de a ne juca cu cifrele pentru a obtine rapoarte din ce in ce mai rafinate. Cunostintele de baza asimilate atunci isi gasesc acum aplicabiliatea in utilizarea facila a functiilor din programele de calcul tabelar sau in prelucrarea cu usurinta a bazelor de date prin crearea de proceduri care contin o secventa utila de comenzi.
Si a mai aparut o pasiune, aceea de a dezvolta pagini web, de la situri simple de prezentare la proiecte web cu continut dinamic, administrat in baze de date online:
Pentru tot ce ati facut pentru noi, pentru orele nenumarate rupte din timpul Dvs. va multumesc, Domnule Profesor VASILE PLOAE. Aceste ore sunt cu atat mai pretioase pentru ca noi le-am primit gratuit iar Dvs. ati pus mult suflet in ele.
Chiar daca acum folosim PC-uri de ultima generatie am inceput sa colectionez microcalculatoare din acea perioada. Mai jos voi insera poze cu cateva dintre ele.
